Reciclîndu-se carevasăzică Moș Pinocchio la americani, ajunse la cursul de integritate, integrare și facilitare.

Zise cursul:

Să zicem că predați o lecție despre sexe. [Oooo, o lecție despre sexe trebuie să fie cel puțin cît doua lecții despre sex, se gîndi Moș Pinocchio pofticios. Ași, de unde.] Despre sexe și despre diferențele dintre ele. Cum invitați studenții la discuție? Cum ar fi să le ziceți așa? „Ei, dragii Moșului, gîndiți-vă cum era pe vremuri acasă, la mama și la tata. Cum își împărțeau mama și tata rolurile în gospodărie?”

Moș Pinocchio se uită în calendar și refuză scurt să se gîndească la Signor Gepetto, căci nu era ziua. Se gîndi mai departe și zise: Mda, cam așa i-aș întreba.

Wrong, zise cursul: Diversitate socială înseamnă și că nu toți studenții au mamă și tată, mai există și cupluri de gay sau lesbiene cu copii, există mame și tați care își cresc copiii singuri, există, există, există.

Chiar așa, își zise Moș Pinocchio cu gîndul la Gogoscharski și la Prinzessă, există cupluri gay cu copii, uneori chiar și cu nepoți. Apoi se întrebă cam pe unde în America erau americanii ăia. Coana Mare domiciliază în L.A., care nu-i departe de S.F., dar poate că nu ea a făcut cursul. Administrația e la Minneapolis, care, chiar dacă nu-i în Bible Belt, tot provincie conservatoare se cheamă că e. Iar americanii ăia, care probabil că au făcut cursul, probabil că sînt în America, heh.

Mda, zise Moș Pinocchio pentru a treia oară. Nu numai din cauza birocrației ar putea să pălească românii și nemții în fața americanilor.

Pentru că wordpressul pe care lucrăm nu permite includerea filmelor (un regat pentru o soluție!), am pus “Scandalul” aici:
http://pinocchiomuc.blogspot.com/2011/11/very-british-sex-scandal.html

Iată că mai sînt și alții care citesc literatură de specialitate psihologică… Vă recomandăm un articol de blog:

http://closetprofessor.blogspot.com/2011/07/homophobia-associated-with-penis.html

…și publicația corespunzătoare integrală:

https://my.psychologytoday.com/files/u47/Henry_et_al.pdf

http://totb.ro/2011/06/nu-sunt-ce-par-a-fi-despre-travesti-o-plimbare-prin-istorie-si-prezent/
http://totb.ro/2011/05/mituri-despre-homosexualitate/

GayFest 2011

Simplu: Aplicăm principiul de nediscriminare și în interiorul comunității. Dacă gayii și lesbienele trebuie reprezentați în egală măsură la paradă, atunci schimbăm numele parăzii din doi în doi ani din „Christopher Street Day” în „Christina Street Day”. Că strada cu pricina nu se chema așa, asta nu contează. „Emancipatele dreacu’”, comentează cineva. Ziarele din München jubilează cu litere de’o șchioapă.

Papa Benedict și-a anunțat sosirea la Berlin pentru data de 9 iunie 2011, cînd va vorbi și în fața Bundestagului. Gruparea „Der Papst kommt” („Vine Papa”) protestează împotriva politicii lui sexuale. Ralf König a desenat afișul de mai jos.

Am găsit aici (mulțumim!) un articol de pe situl Europei Libere, pe care îl recomandăm spre citire și readucere aminte. Fără alte comentarii decît că Paul Cameron este cel despre care scriam aici și că, ia te uită, Cameron a ținut o prelegere studenților mediciniști la Chișinău.

Nu e nimic nou că în România grupările de extremă dreaptă își ascund homofobia (ca și cînd nu s-ar vedea) sub pretextul salvării familiei. A fost totuși o noutate pentru mine să constat același lucru în Moldova. Mulți încearcă să demonstreze că acceptanța homosexualității și a homosexualilor nu este un pericol pentru familie. Hai să lăsăm asta pentru moment, și să exersăm punctul de vedere complementar. Cine are de cîștigat din homofobie?

Au trecut deja cîția ani buni de cînd comerțul și politica, două domenii de activitate strîns legate unul de altul, au descoperit comunitatea gay drept grup țintă. Comerțul încearcă (și nu fără succes) să le vîndă tot ce se poate, iar politica încearcă (idem) să cîștige voturi.

Se poate și invers. Comunitatea gay nu s-a format singură. Odată cu ea – și cu vizibilitatea ei crescîndă – s-a format în mod firesc și comunitatea anti-gay (unul din multele exemple fiind mișcarea ex-gay). Este vorba de o categorie de cetățeni (adică de potențiali alegători) cu un nivel de educație sub medie. Carențele de educație duc, se știe, la conservatorism, naționalism, șovinism, homofobie etc. Ce să facem acuma, să le facem noi educația? Nuuuuuuuuu. Nu putem și nu vrem: Mai bine îi lăsăm așa cum sînt, că sînt mai ușor de manipulat politic, și facem ceva ca să le cîștigam voturile. Ce? Foarte simplu, ne declarăm împotriva homosexualilor.

Concluzia: Argumentul salvării familiei, folosit în multe țări europene și americane împotriva homosexualității, nu este altceva decît un pretext. De fapt, grupările de extremă dreaptă care se servesc de el nu au interesul să salveze familia. Ele au descoperit homofobia drept capital electoral și nu vor decît să cîștige niște voturi în plus. Asta e tot.

Next Page »