Povești


Reciclîndu-se carevasăzică Moș Pinocchio la americani, ajunse la cursul de integritate, integrare și facilitare.

Zise cursul:

Să zicem că predați o lecție despre sexe. [Oooo, o lecție despre sexe trebuie să fie cel puțin cît doua lecții despre sex, se gîndi Moș Pinocchio pofticios. Ași, de unde.] Despre sexe și despre diferențele dintre ele. Cum invitați studenții la discuție? Cum ar fi să le ziceți așa? „Ei, dragii Moșului, gîndiți-vă cum era pe vremuri acasă, la mama și la tata. Cum își împărțeau mama și tata rolurile în gospodărie?”

Moș Pinocchio se uită în calendar și refuză scurt să se gîndească la Signor Gepetto, căci nu era ziua. Se gîndi mai departe și zise: Mda, cam așa i-aș întreba.

Wrong, zise cursul: Diversitate socială înseamnă și că nu toți studenții au mamă și tată, mai există și cupluri de gay sau lesbiene cu copii, există mame și tați care își cresc copiii singuri, există, există, există.

Chiar așa, își zise Moș Pinocchio cu gîndul la Gogoscharski și la Prinzessă, există cupluri gay cu copii, uneori chiar și cu nepoți. Apoi se întrebă cam pe unde în America erau americanii ăia. Coana Mare domiciliază în L.A., care nu-i departe de S.F., dar poate că nu ea a făcut cursul. Administrația e la Minneapolis, care, chiar dacă nu-i în Bible Belt, tot provincie conservatoare se cheamă că e. Iar americanii ăia, care probabil că au făcut cursul, probabil că sînt în America, heh.

Mda, zise Moș Pinocchio pentru a treia oară. Nu numai din cauza birocrației ar putea să pălească românii și nemții în fața americanilor.

Simplu: Aplicăm principiul de nediscriminare și în interiorul comunității. Dacă gayii și lesbienele trebuie reprezentați în egală măsură la paradă, atunci schimbăm numele parăzii din doi în doi ani din „Christopher Street Day” în „Christina Street Day”. Că strada cu pricina nu se chema așa, asta nu contează. „Emancipatele dreacu’”, comentează cineva. Ziarele din München jubilează cu litere de’o șchioapă.

Papa Benedict și-a anunțat sosirea la Berlin pentru data de 9 iunie 2011, cînd va vorbi și în fața Bundestagului. Gruparea „Der Papst kommt” („Vine Papa”) protestează împotriva politicii lui sexuale. Ralf König a desenat afișul de mai jos.

Am rămas dator cu sfîrșitul unei povești nefericite și Mihaela mi-a adus aminte de asta.

Să-i spunem Sebastian. Sebastian era de cîțiva ani cu Robert, dar era și căsătorit – despărțit, fără să fie divorțat, și soția lui nu știa că el trăiește împreuna cu un bărbat. La înmormîntare a venit consulul american (pentru că Sebastian lucra la consulat) și a prezentat oficial condoleanțe atît soției cît și partenerului. Formalitățile nu a fost o plăcere pentru nimeni, dar lucrurile au fost mai puțin dificile pentru că soția lui Sebastian a cooperat cu Robert.

Îndraznesc să cred că dacă acceptanța asta s-ar fi făcut simțită mai devreme, Sebastian nu ar mai fi ajuns la sinucidere. Mai devreme – vreau să spun nu acum un an, doi, trei, ci acum douăzeci de ani.

Brideshead Revisited

Am găsit linkul aici — mulțumim!

LATER EDIT: Discuția s-a aprins pînă la urmă aici.

Relansînd Jurnalul domnului Inginer, i-am făcut o vizită lui Krossfire, care tocmai se amuza pe seama unui site afurisitor de pornografie și deci purificator. Cum tonul mi-a părut cunoscut, am făcut *clic* și m-a izbit asemănarea cu un alt site, pre numele lui homosexualitate.ro, despre care vom mai vorbi. Un alt *clic* mi-a adus în fața ochilor, surpriză, un nume cunoscut. Urmează dialogul:

Moș Pinocchio: L., darling, ce mică e lumea, ăsta e fratele tău, nu?

L. [cam plictisită să găsească numele fratelui ei peste tot]: Aaa, unde? A, da, el e.

Moș Pinocchio: Tu… ai văzut ce-i asta? Mie nu mi-ar face plăcere să-mi apară numele în așa ceva. Oare el știe?

L.: Hai să-l întrebăm. În zece minute avem răspunsul.

A durat chiar mai puțin. Mi-a arătat mailul:

Dragă L., bineînțeles că știu unde mi-e numele. Te rog să nu-i spui nimic, nici dacă sînteți prieteni, nici dacă e foarte drăguț cu tine. Ești îngrozitor de naivă cînd e vorba de așa ceva. Te rog să nu-i spui absolut nimic.

Apoi a durat ceva mai puțin de o oră ca să aflu de la Onkel Google cum stau lucrurile, sau cel puțin să bănuiesc. Există situații în care e preferabil să rămîi naiv. Îngrozitor de naiv.

Pentru început am trecut în wiki citatul discutat în articolul precedent: http://pinkpong.gramo.ro/wiki/tiki-index.php?page=Controversa+lui+Michistan+cu+anonimul. Urmeaza argumentația.

Găsim pe blogul lui Michistan următoarea contribuție anonimă:

cum apreciezi rationamentul de mai jos, prin care se incerca acreditarea ideii ca homosexualitate este o afectiune, sau, cel putin, o “inadecvare”?
citez:

“1. natura nu este nici homofoba, nici pro-gay.
2. organismele vii tind sa se inmulteasca, asta e singurul lucru elementar pe care-l au in fisa postului;
3. in functie de cat de evoluat e organismul, inmultirea se face prin diviziune celulara, sau contact sexual mascul/femela (organe reproducatoare mascul/organe reproducatoare femela);
4. contactul sexual mascul/femela e cauzat, mijlocit, de atractia sexuala mascul/femela;
5. daca toate astea sunt indeplinite, specia se inmulteste si supravietuieste;
6. la homo nu exista atractie erotica femela/mascul, deci nu exista posibilitatea indeplinirii obiectivului elementar al speciei, de la cel mai prost microb, pana la cel mai destept, cult si homofil scriitor pe net;
7. ca urmare, homosexualitatea este o eroare de programare mentala, pentru ca impiedica impulsul esential, primordial, de perpetuare a speciei si de supravietuire.”

Iată o discuție care merită urmărită și comentată…

Una din scenele cele mai caraghioase cu Stan și Bran: Merg împreună pe stradă. Într-unul din accesele de distincție ale lui Bran, unul merge de brațul celuilalt. Pe drum se întîmplă ceva, ori sînt contrariați și se fîstîcesc, ori o fac demonstrativ, și schimbă: Stan de brațul lui Bran, Bran de brațul lui Stan, ba într-o parte, ba în cealaltă, răsucindu-și brațele ca o elice.

Doi băieți colindă braț la braț colinele Cotrocenilor. Să tot aibă 15 ani, e mult de’atunci. Cînd cineva se uită la ei, schimbă brațul ca Stan și Bran. Apoi rîd în hohote, fără nici o grijă.

Pe unul din ei îl chema Mircea și a murit zilele trecute.

Animalele homosexuale sînt un argument din ce în ce mai frecvent contra ideii de homosexualitate ca opțiune. Animalele nu optează, nu sînt decadente, nu sînt perverse pentru că sînt naturale, iar exemplele se gasesc sub formă de poze și filme în internet. Moș Pinocchio, gîndindu-se cu consecvență la proiectul pinKpong, a primit cu interes acest argument aderînd necondiționat la el și arhivîndu-l minuțios în biblioraftul corespunzător, care n-a întîrziat să se umple de praf. Pînă într-o zi cu soare.

Ziua aceea a venit într-o seară de altfel foarte plăcută, și avînd în vedere că faptul se petrecea undeva în sudul Angliei, soarele era și el relativ. Animalul era un Collie cu păr scurt, acea rasă ușor de confundat cu un cîine lup negru pur și simplu, și îl adulmeca pe Moș Pinocchio insistent prin părțile inferioare tinzînd spre altele, de altitudine medie. Victima dădu dovadă de o simplitate în gîndire evident neadecvată și etichetă animalul drept prost crescut. Doamna gazdă îi citi gîndul și fu de altă părere.

– Știi, Georgie e gay, îi explică lui Moș Pinocchio cu elocvență englezească jenată. Și cred că și-a dat seama că și tu ești.

Moș Pinocchio căzu pe gînduri, atît cît reuși sub asalturile spasmodice ale cîinelui.

– Vrei să spui că tocmai sînt pe cale să fiu agresat sexual?

– Mă tem că da.

– Oh.

Next Page »