Archive for April, 2009

Ceea ce a inceput cu un spam de altfel nevinovat dar tipic pentru o anume mentalitate – si cu citeva chicoteli – a ajuns pina la urma la punctul in care lui Pinocchio i-a sarit tandara. Lumea nu pare sa fi inteles prea bine de ce; nici macar Pinocchio insusi. Totusi, dupa o reflectie corespunzatoare, gasim urmatoarea explicatie, asezind situatiile si gradele de enervare pe un fel de scara Richter, care stim de unde incepe, nu si unde se termina. Zice Pinocchio:

Gradul 1: Cineva vine cu un deget aratator lung si ascutit. Tu trebuie sa faci asa. Cum, n-ai facut asa? Vai dar te credeam mai. (Mai binecrescut, mai amabil, mai destept, mai cult, mai integru, mai corect politic, si alte maiuri interschimbabile.)

Gradul 2: Am avut intotdeauna prietene cu care am reusit nu numai sa ma inteleg foarte bine, ci si sa comunic la un nivel profund. Din cind in cind a venit cineva tot cu un deget din ala si a spus: Hehe, schmechere, las’ ca stiu eu ce urmaresti tu de fapt. Cum ca adica stim noi ca vraja asta spirituala e numai un pretext, adevaratul scop este [si aici oftez din adincul rarunchilor, nu imi face nici o placere sa scriu inca o data cuvintul ala, dar sint atit de optimist incit cred ca se intelege si asa]. Si, atentie: “las’ ca stim noi ca” este un repros fatarnic. Sub masca nemultumirii se ascunde indemnul la conformitate: Tu trebuie sa faci asa.

Gradul 3: Am fost intotdeauna un copil cuminte si am facut ceea ce mi s-a spus, inclusiv familia traditionala, atita timp cit a mers. Si mi-am vazut cu constiinciozitate de ea, fara terte persoane, care, la drept vorbind, nu ar fi pus cine stie ce probleme organizatorice. Nu a fost usor, dar m-am straduit. Si, in conditiile astea, la cele – stati putin, ca pot sa va dau cifra exacta – trei, exact trei persoane de sex feminin cu care am avut niste conversatii pe cit de lungi si de placute, pe atit de platonice, in 12 ani de casnicie, am avut parte de acelasi deget lung si ascutit. Insa Colombina, inainte sa ajunga la concluzia “las’ ca stiu eu ca [asa sint toti barbatii]” mi-a servit furtuna conjugala clasica de care avusesem naivitatea sa cred ca m-ar scuti simpla corectitudine si fidelitate.

Gradul 1 de enervare este modest, unul din acele cutremure despre care afli la radio si dai din umeri. Situatia clasica in care cineva intra in rolul – mai mult sau mai putin indreptatit – de mamatatabunicainvatatoare si iti da brînci, automat si complementar, in rolul de copil mic si prost. Gradul 2 este cutremurul despre care astepti sa auzi la radio si te intrebi de ce intirzie stirea. Include situatia de la gradul 1, plus sentimentul mînjirii unor lucruri curate. In fine, gradul 3 include tot ce tine de gradul 2, plus un puternic sentiment al nedreptatii: 4 martie 77.

Am putea numi prima situatie normativitate, a doua heteronormativitate, iar pe a treia n-o mai numim in nici un fel, e scandal pur si simplu. Le cunoasteti si voi?

Tapirul pune o intrebare interesanta:

ei, uite chestia cu “drepturi speciale” cred că deranjează pe mulți. Inclusiv pe mine, indeterminat (fie că e vorba de gay, copii cu dizabilități, negri sau altceva). În momentul în care cineva, un grup, vine cu ideea de “drepturi speciale”, comunicarea e în general ruptă. De ce “drepturi speciale”? – sau, pot să văd și eu un exemplu de drept “special”? (în afară de ăla cu parcarea specială pentru persoane cu handicap – și asta ar trebui resticționată la cei cu un anumit tip de handicap). Eu cred că mai corect este ca toți să aibă aceleași drepturi, și special să fie numai modul în care regulile sunt enforced. În momentul în care un post academic, de exemplu, e ocupat de o persoană mai puțin calificată decât mine, dar care are avantajul că e gay, negru (sau negresă), nu mai înțeleg nimic.

Iar noi ne intrebam:

Pina acum, am tot auzit de revendicari ale comunitatii gay in diverse tari (inclusiv România) care se refera la oficializarea unor drepturi ale gayilor si mai ales ale cuplurilor gay care pina acum erau rezervate cuplurilor heterosexuale: casatoria cu toate inlesnirile care tin de ea, adica drept de adoptiune, inlesniri fiscale, drept de mostenire, luarea unor decizii pentru partenerul aflat in imposibilitatea de a le lua el insusi etc. Dar toate astea nu sint drepturi speciale, pentru ca nu merg cu nimic mai departe decit drepturile celorlalti.

Iata deci prima intrebare: Cere cineva pentru gayi drepturi cu adevarat speciale, adica mai multe pentru decit restul lumii? Daca da, care ar fi acele drepturi? Si de ce?

Si a doua intrebare: Sustine cineva ca gayii cer drepturi speciale? Daca da (si probabil ca asta e raspunsul), atunci va rugam sa ne dati referinte cit mai exacte (citat, publicatie, adresa de Internet etc.) la aceasta afirmatie.

Tot Tapirul explica semnificatia celor doua intrebari:

Astea sunt drepturi universale, nu speciale. Dar dacă sunt frazate ca “drepturi speciale”, declanșează reacții. Uite, wannabegay spune

…acordarea de drepturi speciale (categorisite ca drepturi acordate unor clase “suspecte” de a fi discriminate). 

 

 

și voiam să mă lămuresc și eu. Din nou, eu cred ca nu drepturile sunt speciale, ci special este (ar trebui să fie) modul în care sunt aplicate și respectate aceste drepturi.

Si noi vrem sa ne lamurim.

Dragi prieteni, sintem incintati de contributiile voastre si de discutia inceputa, de la care, ca sa fim sinceri, nu ne asteptam la o asemenea intensitate “din prima”.

Consemnam ca pe o realizare faptul ca prin cele 30 de comentare ale voastre de pina acum am adunat deja mult material semnificativ. Ne gindim, pe de o parte, la linkurile Tapirului, pe de alta parte la povestiri cum este cea a lui silent-angel. (Mai erau si altele.)

Intentia noastra – altfel spus, ideea de baza a proiectului pinKpong – este de a prelucra materialul in felul urmator:

  1. extragem afirmatiile despre gayi (in forma “Gayii sint/au/fac XXX”, unde XXX probabil ca va fi un singur cuvint cheie)
  2. le trecem in pinKpong wiki (fiind vorba de un singur cuvint cheie, se poate ordona ca in orice wiki)
  3. adaugam la pagina respectiva de wiki o serie de explicatii cum ar fi: exemple de fapte concrete, ce fel de argument este (stereotip? pozitiv/negativ? homofob?) si care ar fi contraargumentele adecvate.

Am incercat sa facem asta in articolul din pinKpong wiki despre provocare. Acest text are nevoie inca de multe completari, si mai ales de exemple de situatii concrete. Va invitam!

Avem in primul rind o problema organizatorica: Echipa pinKpong, in formula sa actuala (vedeti in blogroll pe Muumipeikko si pe Pinocchio, mai sint insa si alti citiva care nu s-au hotarit daca si in ce forma sa-si faca aparitia publica) are o capacitate limitata de prelucrare a materialului. O vom face atit cit ne permite timpul; de asemenea, incercam sa o facem astfel incit participantii si vizitatorii sa inteleaga ce rezultat dorim sa obtinem. Ii vom ruga pe toti cei care ne citesc sa contribuie la aceasta activitate comentind si completind cele scrise de noi.

Mai avem o problema: Inca nu stim cum trebuie sa arate in amanunt situl, adica blogul si mai ales wikipedia (“sacul cu mingi”) si arhiva (“sacul cu povesti”, pe care nu l-am deschis inca). Nu ne ramine decit sa incercam asa cum credem noi ca e mai bine, si sa vedem cum functioneaza. Se intelege de la sine: Comentariile voastre vor fi si aici de mare ajutor.

Cine nu-si doreste sa dea niste replici la fel de rapide si de bine tintite? Transpuneti-va deci in pozitia jucatorului (campion!) de pingpong: dar un jucator gay, de aici si acel K din numele proiectului. Adversarul spune:

  • E anormal sa fii gay.
  • N-ai decit sa fii gay, dar noi nu trebuie sa te vedem asa, trage-ti perdeaua la dormitor.
  • Cine e gay nu are nevoie de drepturi speciale.

Continuati lista dupa imaginatie si experienta.

Intrebarea este: Ce facem cu asemenea reprosuri? Cum raspundem?

Iar raspunsul nu va fi orice fel de raspuns, ci unul de care depinde dreptul tau de a fi tu insuti. Noi, autorii si participantii proiectului pinkpong, sintem convinsi ca multi dintre tinerii gay nu au curajul comingout-ului pentru ca nu au (sau nu li se pare ca au) replici potrivite pentru un asemenea dialog. Acesta este scopul proiectului de fata:

  1. Sa colectionam relatari despre asemenea dialoguri, respectiv argumente homofobe sau heteronormative;
  2. sa intelegem si sa explicam in ce constau homofobia si heteronormativitatea si
  3. sa colectionam raspunsuri potrivite, ca pentru un meci de pingpong.

Si acum va asteptam pe voi, povestiti-ne: Ce astfel de replici ati primit, ati observat sau doar va imaginati ca vi s-ar putea da? In ce fel de situatii?