Archive for June, 2009

In tineretea lui, Pinocchio a luat parte la un curs de NLP si a aflat cu mare uimire cum se poate observa la ce se gindeste cineva observindu-i miscarile ochilor. Dar luati aminte!! le-a spus profesoara, sa nu va duceti acuma acasa la prieten-prietena si sa-i spuneti: Stiu la ce te-ai gindit, si anume la altceva decit mi-ai spus pentru ca te-ai uitat in dreapta-sus in loc sa te uiti in stinga sus incercind sa-ti aduci aminte. (Cum ca adica amintirea era una inventata.)

Era o profesoara cit se poate de rezonabila: Asta e o greseala tipica de incepator.

O greseala pe care am facut-o cu toata convingerea (zise Pinocchio): Tocmai citesc “Cum sa vorbim cu fundamentalistii fara sa ne pierdem noi insine uzul ratiunii” si sint atit de entuziasmat de ea, incit nici n-am citit-o pe jumatate ca am si simtit nevoia sa aplic ce citisem. Am aplicat aici. Si mi-am incasat rasplata tot acolo.

Probabil ca “riscurile si efectele secundare” ale metodei sint explicate in jumatatea inca necitita, heh.

“Ce era sa fac cu tine?! Cind te-au adus nu mi-au dat intructiunile de intrebuintare.”
(“Mermaids”, Cher catre fiica ei)

 

Navigind Pinocchio deunazi prin inaltimile blogosferei, “pe o planeta fara nici o legatura cu lumea noastra” nimeri la “un soi de cangur-cameleon”, dadu peste aceasta nestemata si o aduse cu el ca sa-i faca o bucurie lui Muumipeikko:

“Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii şi s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii.”

Si zise:

Carevasazica intrebuintarea, ce interesant de aflat. Ca si posedarea. Adica dominarea. Nu credeti ca pentru unii barbati si in anumite culturi actul sexual este un act de dominare? Exista undeva o teorie a diferentelor interculturale care numeste cinci dimensiuni prin se pot deosebi culturile. Una din ele este masculinitatea vs. feminitatea culturii, alta este distanta fata de putere. Asta ar insemna ca exista anumite natii si culturi pentru care sexualitatea are semnificatia de dominare. Iar aceste culturi se gasesc, pare-se, in mare parte in Orientul Apropiat. Mai aproape decit am fi banuit, heh.

Asta ar insemna ca un “barbat adevarat” (Barbatul, cu majuscula, cum ne invata Muumipeikko) domina, Femeia se lasa dominata, si in nici un caz invers. Daca rolurile se inverseaza cumva, atunci, atentie, vorba vechilor egipteni, se rupe Axa Lumii si se pravale cerul peste noi. Pedeapsa grava. Deci luati aminte si nu cumva.

Dar ce ne facem cind un Barbat sexueste cu alt Barbat? Daca amindoi sint homosexuali, atunci vor sti despre ce e vorba si nu vor avea nevoie de explicatii. Daca cel putin unul din ei este heterosexual, acesta nu va sti cum se procedeaza si se va vedea in pericol iminent: In rolul anal-pasiv (pentru ca, asa cum observa Muumipeikko foarte tehnic, homosexualitatea masculina nu este, conform stereotipului, nimic altceva decit penetrare anala) va fi posedat si dominat, deci Axa, cerul, Apocalipsa, trimbitele etc. Daca va fi anal-activ (idem), atunci va poseda si domina, deci nu va fi homosexual si va rasufla usurat, scapat de griji si de surplusuri hormonale.

Gindindu-ne la naravurile otomane si la reactiile lor valahe intruchipate in Teapa lui Vlad (daca nu stiti exact cum functiona, cititi; mie mi se face rau numai cind ma gindesc), ne-am putea aduce aminte ca posedarea si dominarea sexuala au avut de-a lungul istoriei si o semnificatie politica. Iar aceasta stare de lucruri nu este mai indepartata decit mijlocul secolului al XIX-lea.

Dragii mei, ce parere aveti despre turci? Sau, mai bine intrebat, ce parere ati avut despre turci la primele calatorii si contacte, putin peste anul 1990? Nu v-ati gindit nici o secunda la ocupatie si dominatie? La dusmanul de tara? Nici-un-pic-nici-un-pic?? Asemenea povesti (convingeri, ca sa fim mai exacti), as zice, sint bine inradacinate in memoria colectiva si individuala, si este nevoie de multe contacte cu realitatea actuala si experiente pozitive deci contrare atitudinii initiale pentru a ajunge la alte convingeri. Cu putin noroc, romanii ar trebui sa fi avut in ultimii 15-20 de ani destul contact cu turcii ca sa vada in ei altceva decit dusmani de tara. (Pinocchio vede de citeva saptamini pe fereastra bucatariei un steag turcesc atirnat la geamul de vizavi si se bucura căci, cunoscindu-si vecinii turci, ii gaseste foarte simpatici. Cit despre bucataria lor, aaaah, despre asta nici nu mai vorbim, ora este total nepotrivita.)

Si, daca asa stau lucrurile, Racusoara draga, Orientul fiind atit de aproape in timp si spatiu, de ce nu ar vedea Barbatii rrrromâni (despre semnificatia r-ului multiplu nici nu mai e bevoie sa explicam) sexul ca dominare individuala si amenintare nationala?

Si iata, odata cu aceasta teroretizare eroicomicosatirica, intelegem si de ce nu este Pinocchio ceea ce se cheama “un barbat adevarat”: Pina acum se pare ca nu i-a oferit nimeni instructiunile de utilizare a Femeii.

Aseara, Pinocchio a fost prezent la o prelegere pe tema educatiei pacifiste (peace education) a profesorului Gavriel Salomon de la Universitatea din Haifa. Nu se stie exact care au fost motivele lui de renunta pentru moment la compania domnului Inginer si de a-si petrece seara ascultind povesti despre o tema care ii era oarecum straina; cert este ca nu s-a dus acolo cu prea multa tragere de inima. Ascultind totusi explicatiile profesorului Salomon, i s-au parut din ce in ce mai interesante, unele din ele avind remarcabile puncte comune cu meciurile noastre de pinKpong. Si iata, a avut amabilitatea sa ne puna la dispozitie citeva din notitele dumnealui, anume partea pe care o considera relevanta pentru discutiile de fata.

Baza conflictelor de durata:

  • Fronturile sint strinse si compacte, grupele implicate au coeziune interna ridicata si incearca de pe aceasta pozitie sa demonstreze lipsa de legitimitate si umanitate a partii adverse.
  • Informatiile referitoare la conflict sint manipulate in mod polarizat, “bunker-like” si transpuse in naratiuni colective puternic persistente.

Obiectivelor educatiei pacifiste (peace education):

Obiectivul central: De acceptat legitimitatea naratiunilor colective ale “celorlalti”. Obiective partiale:

  1. De constientizat rolul personal in conflict, printre altele observind ambele perspective asupra conflictului si dezvoltind o identitate mai complexa (“noi sintem grozavi, dar…”).
  2. De dezvoltat empatie pentru suferintele si temerile “celorlalti”, incercind intelegerea rationala ca si emotionala a “partii adverse”, umanizind, reducind stereotipiile.
  3. De dezvoltat atitudini, forme de comportament si deprinderi pasnice.

Bariere in calea educatiei pacifiste:

  • La nivel individual, cunostintele legate de atitudinile negative sint mai numeroase decit cele legate de atitudinile pozitive.
  • Atitudinile sint legate de mindrii personale (ego).
  • Din atitudinile in cauza rezulta forme de comportament actuale si repetate.

Asteptam acum cu interes opinii despre aplicabilitatea acestor aspecte in contextul nostru.

In discutia articolului precedent, Sorin spune:

In conditiile in care suntem de acord ca mandria sau demnitatea nu vine nici de la a fi gay, nici de la a fi hetero, cred ca e posibil ca “gay-pride” sa fie perceputa in alt fel de omii hetero. Asa cum nu sunt singurul care nu vede rostul “hetero-pride”, probabil ca sunt omi care nu vad rostul “gay-pride”. In cazul asta, cred ca ar fi bine sa se vada care e rostul mandriei ori demnitatii de a fi gay, pentru a sti cum si sub ce forma sa fie facuta vizibila.

Din discutiile de pina acum se vede clar ca Sorin nu este un homofob; dimpotriva, este un om deschis diversitatii. Cu toate astea nu poate intelege motivele “mindriei”, si nu este singurul. Sa incercam atunci sa explicam.

Sa pornim de la ceea ce stim, adica modelul de comingout din sacul nostru cu mingi . Prima faza a comingoutului este confuzia identitatii si elementul definitoriu al acestei confuzii este recunoasterea gindurilor si comportamentelor proprii ca fiind homosexuale, adesea considerindu-le inacceptabile.

Nu vi se pare putin ciudat? Cum ajunge un copil sau un puber sa considere propriile ginduri si comportamente inacceptabile? De vina e vechea noastra cunostinta, heteronormativitatea. Societatea si in primul rind familia are grija sa ii spuna tinarului sau tinerei ca e anormal sa fii homosexual. Nu numai sa-i spuna, ci si sa-i aduca aminte de asta suficient de cit ori e nevoie. Dar tinarul sau tinara va persista in acele ginduri si comportamente. Si se va simti anormal. Altfel spus: om de calitatea a doua. Subuman. Bolnav, degenerat, delicvent.

Din punctul de vedere al societatii, presiunea facuta asupra respectivilor – si, de fapt, asupra tuturor tinerilor la pubertate – are un scop cit se poate de clar: aducerea lor “pe drumul cel bun”. Rezultatele sint insa diferite: Unii din ei, si anume majoritatea heterosexuala, vor fi oricum “pe drumul cel bun”, drept care cei din jur vor fi multumiti si vor scadea presiunea, care oricum nu va avea nici un efect semnificativ. Ceilalti, aflati “pe drum gresit”, vor ramine asa cum sint (orientarea sexuala nefiind nicicum influentabila prin presiune sociala), se vor rusina, vor incerca sa mimeze heterosexualitatea. Daca mimetismul va fi convingator, societatea il va recompensa (si deci intari) scazind presiunea; daca mimetismul nu va fi convingator, societatea va mari presiunea si lucrurile vor evolua cel putin dramatic, stima de sine a persoanei in cauza ajungind in abisuri de nebanuit pentru observator.

In cazurile fericite, din acel abis se poate iesi printr-o revolutie personala. Tinarul, tinara rupe legaturile cu toti cei care au facut presiuni si isi face comingoutul. Trebuie foarte multa forta pentru asta, dar si eliberarea este pe masura.

Iesirea pe strada, la parada, este o repetare teatrala a momentului eliberarii.

Prin comingout, homosexualul se elibereaza in primul rind de senzatia inferioritatii, deci isi recapata demnitatea de om.

Nu, mindria si demnitatea umana nu provin din calitatea de homo- sau de heterosexual. Dar ele se pot pierde foarte bine prin calitatea de homosexual. Si se pot recapata.

Pentru cei din jur, pentru societatea heteronormativa, drama homosexualului este prea putin vizibila. Iar atunci cind se vede, de multe ori este ignorata constient sau este considerata legitima.