Archive for February, 2011

Am rămas dator cu sfîrșitul unei povești nefericite și Mihaela mi-a adus aminte de asta.

Să-i spunem Sebastian. Sebastian era de cîțiva ani cu Robert, dar era și căsătorit – despărțit, fără să fie divorțat, și soția lui nu știa că el trăiește împreuna cu un bărbat. La înmormîntare a venit consulul american (pentru că Sebastian lucra la consulat) și a prezentat oficial condoleanțe atît soției cît și partenerului. Formalitățile nu a fost o plăcere pentru nimeni, dar lucrurile au fost mai puțin dificile pentru că soția lui Sebastian a cooperat cu Robert.

Îndraznesc să cred că dacă acceptanța asta s-ar fi făcut simțită mai devreme, Sebastian nu ar mai fi ajuns la sinucidere. Mai devreme – vreau să spun nu acum un an, doi, trei, ci acum douăzeci de ani.

Brideshead Revisited

Am găsit linkul aici — mulțumim!

LATER EDIT: Discuția s-a aprins pînă la urmă aici.

Da, contează. Aceasta este povestea schimbării unui punct de vedere.

Discutam deunăzi cu Blegoo. Și ziceam undeva: Mi-e indiferent cum i se spune unui cuplu gay legalizat, principalul e să aibă aceleași drepturi ca un cuplu marital tradițional. Blegoo mi-a adus prompt un exemplu, de altfel foarte pertinent, care mi-a luat ceva timp ca să-l înțeleg. Într-un articol din The Telegraph era vorba de Islanda, în care parteneriatul civil gay avea aceleași drepturi în fața legii ca și un cuplu căsătorit și totuși legea s-a mai schimbat o dată, abolind și diferența de nume. De ce? Blegoo consideră asta o ipocrizie (nici acum n-am înțeles de ce, dacă totuși am înțeles corect la ce se referea acuzația), și mi-a trebuit și mie un timp de gîndire.

Exemplul edificator a venit de la Wannabegay. Care zice: Cînd dau concurs să mă angajez undeva, și îmi trimit CVul acolo, în CV scrie „parteneriat civil”, și gata discriminarea. Adică: Ștampila se pune, ca triunghiul roz purtat la rever, în actele cele mai importante și chestia sare în ochi ca „altceva”. Drepturile egale mai trebuie și aplicate în mod egal, numai așa se ajunge la o reală egalitate a șanselor. O denumire diferită duce, foarte probabil, la diferența de șanse, și asta contravine democrației. Și să nu uităm dreptul la viață privată și inviolabilitatea intimității.

„This house believes that gay marriage should be legal”, scrie The Economist, și același lucru l-am putea scrie și pe bannerul acestui blog. Cu accent pe aspectul formal: Pentru o reală egalitate nu numai în drepturi, dar și în aplicarea acestor drepturi, pentru egalitate în șanse adică, uniunea civilă între parteneri de același sex va trebui numită căsătorie și nu altfel.

Cu mulțumiri lui Blegoo pentru materialul argumentativ care m-a ajutat să-mi clarific punctul de vedere. (Chiar dacă, hihihi, nu asta i-a fost intenția.)