Am rămas dator cu sfîrșitul unei povești nefericite și Mihaela mi-a adus aminte de asta.

Să-i spunem Sebastian. Sebastian era de cîțiva ani cu Robert, dar era și căsătorit – despărțit, fără să fie divorțat, și soția lui nu știa că el trăiește împreuna cu un bărbat. La înmormîntare a venit consulul american (pentru că Sebastian lucra la consulat) și a prezentat oficial condoleanțe atît soției cît și partenerului. Formalitățile nu a fost o plăcere pentru nimeni, dar lucrurile au fost mai puțin dificile pentru că soția lui Sebastian a cooperat cu Robert.

Îndraznesc să cred că dacă acceptanța asta s-ar fi făcut simțită mai devreme, Sebastian nu ar mai fi ajuns la sinucidere. Mai devreme – vreau să spun nu acum un an, doi, trei, ci acum douăzeci de ani.

Brideshead Revisited