Mon 11 May 2009
Gaypride Q&A: Celor care se tem să meargă la paradă
scris de: Admin in categoria Analize, Colaborări
[7] comentarii
În runda a doua a seriei de întrebări și răspunsuri pe tema gaypride aflăm ce le-ar spune Octavian & Robert (gaypride.ro), DanielMihai (Feed the Gay Generation) și Domnu’ Inginer & Pinocchio (pinKpong) celor care se tem sa mearga la parada gay.
* * *
Domnu’ Inginer strîmbă din nas și zice: Frică? De ce să le fie frică? Sau de cine? Cu cît sînt mai mulți, cu atît mai puține motive sa le fie frică. Ce populație ziceai că are Bucureștiul? Asta înseamnă cîți gayi în București?!
Și pe urmă, adaugă domnu’ Inginer ceva mai tîrziu, românii ar trebui să știe asta de la revoluție.
Pinocchio cade pe gînduri și răspunde: Frică, hm. Nu pot să-mi închipui că gaylor din București le e frică de unii care aruncă cu pietre sau de alții care aruncă cu icoane. În definitiv “Poliția e cu noi”. Și nici de te-am-văzut-ieri-la-gaypride-perversule-ce-mai-cauți-în-biroul-ăsta-la-serviciul-ăsta-în-blocul-ăsta-în-cartierul-ăsta, cui i-ar păsa cu adevărat de așa ceva? Mai degrabă cred ca e un pic de delăsare și’un pic de cîrcoteală: De ce să mă duc eu la paradă daca organizează “ăia”, și oricum sîmbătă dupa-masă fac-cumpărături-mă-pregătesc-de-petrecere-mă-duc-la-munte-beau-ceai-de-sunătoare-cu-mama.
Și apoi, mai spune Pinocchio cu tristețe în glas, cum mă duc eu de doua ori pe an în România, întotdeauna am impresia că românii sînt într-un fel de letargie: Visează la schimbări, dar bine ar fi să vină cineva din afară și să schimbe lucrurile. Pînă și articolul 200 s-a scos doar la presiunile Europei.
7 raspunsuri to “ Gaypride Q&A: Celor care se tem să meargă la paradă ”
Trackbacks & Pingbacks:
-
[...] vedem cu ce raspunsuri au venit Feed the Gay Generation si pinkpong taguri: comunitate, gayfriendly, gaypride, [...]
-
[...] sa vedem ce au scris si Pinocchio si Gay Pride despre teama de a merge la marsul [...]
de pus la sacul cu mingi: ADEVARUL DESPRE AFFIRMATIVE ACTION
Ce inseamna affirmative action?! Pana in anii ‘70, aceasta insemna angajarea/admiterea unor persoane de culoare, a femeilor sau a gay-ilor doar pe baza faptului ca apartineau unei categorii defavorizate… Pana prin 1978, affirmative action lua masuri injuste pentru a spori gradul de reprezentativitate al unei categorii sociale in diverse posturi. Chiar daca au trecut vreo 30 de ani de cand aceasta politica a fost schimbata (schimbare provocata de rezultatul procesului Allan Bakke v. US Regents, US Supreme Court), majoritatea covarsitoare a populatiei traieste inca cu impresia ca affirmative action este o chestiune controversata.
Ei bine, nu este. Affirmative action a suferit numeroase transformari de-a lungul anilor, iar astazi se defineste ca fiind un program menit sa recruteze, angajeze, promoveze, admita aplicanti CALIFICATI in posturi valabile pentru oportunitati de angajare si/sau admitere in facultati si universitati . Prin urmare, affirmative action ia in considerare MAJORITATEA aspectelor personale ale unui individ, atunci cand acesta este considerat pentru un post, nu doar aspectele de ordin intelectual. Se vor considera, astfel, pe langa rezultatele la diversele testari si rasa/etnia, statutul socio-economic, situatia educationala a familiei, engleza ca limba secundara (ESL), daca aplicantul a trecut de anumite obstacole, fie ele familiale si/sau personale, si, nu in ultimul rand, talente speciale. Cu toate ca nu este un model perfect, in sensul ca un aplicant primeste puncte in plus doar pentru ca este negru/hispanic/homosexual, este un model functional daca se iau in considerare si celelalte considerente din lista de mai sus… Nascut intr-o familie ghetoizata, aflata la marginea societatii, neavand neaparat modele familiale demne de urmat, lucrand pentru a se intretine in timp ce mergea la scoala, fiind mereu tinta discriminarii, aplicantul are un nivel sporit de cunoastere a lumii in care traim si chiar daca rezultatele la un stupid test-grila de verificare a unor cunostinte banale sunt oarecum medii, nicidecum exceptionale , sansele de a avansa in plan profesional si social exista!
Cum sa devenim vizibili
Citeam noi ieri despre Tove Jansson si nevasta-sa Tuulikki Pietilä, parintii lui Muumi (http://en.wikipedia.org/wiki/Tove_Jansson), si mi-am amintit de o poveste care se cheama ´Copilul invizibil´.
Ninni devine treptat invizibila pentru ca este in mod sistematic speriata si tracasata de familia ei, care nu o place. Cand Ninni dispare complet, lui Tooticki (http://en.wikipedia.org/wiki/Too-Ticky) ii pare atat de rau de ea incat o aduce in familia Muumi, in speranta ca Mama Muumi ar putea-o ajuta cumva. Cu mult suport si incurajari, Ninni redevine incet-incet vizibila, cu exceptia fetzei … si ramane multa vreme fara fatza desi familia Muumi incearca tot felul de remedii…
…asta pana cand Micuta Myy, sora adoptiva a lui Muumipeikko, isi da seama care este problema: ´Ninni nu e in stare sa se enerveze! Asta este defectul ei. Auzi tu, Ninni, sa stii ca nu vei avea niciodata fatza daca nu inveti sa te infurii si sa te lupti!´
Pentru ca Ninni se atasase foarte mult de Mama Muumi, restul familiei pune la cale o provocare: intr-o zi la picnic pe malul lacului, Tata Muumi se preface ca vrea sa o impinga in lac pe Mama Muumi. Cu un strigat furios, Ninni alearga catre Tata Muumi si il musca de coada…moment in care devine in intregime vizibila, un membru complet al familiei.
Concluzia, ca de fapt pornisem de la participarea la parada in Bucuresti: enervati-va si iesiti in strada! Nu va limitati la a deplange situatia lgbt in Romania, muieti-s posmagii. Enervati-va pe societatea romaneasca, enervati-va pe familiile voastre care mai degraba si-ar respinge proprii copii decat sa respinga aberatiile si mitocania heteronormativa! Faceti vizibile comunitatile lgbt romanesti!
Sper sa ne intalnim la un moment dat la o parada, eu si sotia vom veni in Bucuresti cat de curand imi va permite sanatatea.
Draga Wannabegay, scuze pentru raspunsul intirziat, a trebuit mai intii sa discutam putin intre noi si am ajuns la urmatoarea concluzie:
Ideea este foarte interesanta si s-ar potrivi foarte bine in “sacul cu mingi” si, in general, in contextul discursului despre care vorbim si noi aici. Problema este ca textul este foarte personal scris, ceea ce nu este o problema decit in masura in care vrem foarte tare sa pastram formatul wiki, in care sa punem texte cit mai obiective si cit mai solid documentate.
Iata de ce te-am ruga daca poti sa completezi textul cu citeva referinte bibliografie (sau cel putin linkuri) si cu citeva alte informatii: In ce context se foloseste termenul de affirmative action? (Este un termen juridic?) Exista exemple “clasice”? Exista un echivalent romanesc? Se aplica in Romania?
Multumim anticipat!
Privind dintr-un unghi destul de “aparte”, adica mult in afara problemei si studiindu-i pe bucuresteni nu mi-e frica de pietre …poate niscavai injuraturi de la pensionari sau batranei rataciti prin aglomeratie, praf si mizerie. Cred ca INDIFERENTA romanului si mai ales a bucuresteanului va fi mult peste acest mars. Iar daca la “petrecere” nu vor participa adevaratele “vedete” gen “Sexy Braileanca”, “Studenta porno” sau “Florinel Sconsul de Aur” atunci nici media nu va fi interesata. Sau credeti ca se la 2 produse cumparate al treilea este gratis daca veti participa?
eu cred ca bucuresteni se vor duce alaturi “pentru ca era mai ieftin”…
eu aştept ziua în care nu va mai fi nevoie de paradă.
Chiar mă întrebam – serios – cum ar reacţiona comunitatea gay dacă s-ar organiza o paradă “straight pride.”
Apropo de “affirmative action” ce zice wannabegay este adevărat, dar nu sunt aşa de optimist că s-a trecut de perioada de “până în anii ’70″. Mă refer în practică, nu ce scrie pe hârtie. În mediul academic de aici se practică – cu succes – recrutarea ţintită de minorităţi, ca să dea bine. Ba chiar – culmea ipocriziei – există poziţii speciale de “diversity” (mă refer la faculty positions), deşi americanii – chiar şi cei academici – sunt destul de notorii pentru naivitatea lor vis-a-vis “diversity” (se intitulează – naiv – “cultural competent”). Percepţie personală (evident).