Aaaaaaah, gemu Pinocchio, greu e domle să scrii despre implicare cu burta plină… Cu atît mai mult cu cît Pinocchio și domnu’ Inginer fac o mîncare: mmmmmmm… Iar să te implici în condițiile astea e de-a dreptul imposibil, na.

Păi să vedem:

În mod direct, nu văd decît un singur mod de a crea o percepție favorabilă a comunității: Să ne purtam astfel încît să fim percepuți favorabil și să spunem că sîntem gay. Despre asta am scris data trecută.

În mod indirect – și cu accent pe implicare – se poate în nenumarate feluri. O bună bucată de vreme am lucrat voluntar în Sub, care este un fel de Accept münchenez. Mai întîi am lucrat în arhivă, unde se colecționau toate documentele imaginabile care spuneau ceva, orice, totul, despre viata și cultura gay. Ceva mai tîrziu am trecut la proiectul anti-violență. Una din ocupațiile principale acolo era tot documentarea: Se ținea evidența actelor de violență (violență fizică sau verbală, șantaj, discriminare etc.) împotriva homosexualilor. Poliția era de părere că nu există violență homofobă; drept care, o data pe an, proiectul anti-violență publica statisticile și le trimitea comandamentului Poliției, care, între timp, și-a schimbat părerea și a început să facă ceva pentru asta.

Apoi, în ultima vreme, stînd de vorbă cu unii și cu alții, mi-a venit ideea proiectului pinKpong, care este tot un fel de proiect anti-violență. Am găsit cîțiva oameni minunați și lucrăm împreună la el, încercînd să le dăm celor care se tem să iasă din dulap ceva: o replică, o vorbă, un argument, cu care să știe că se pot apăra și pot fi liniștiți ceea ce sînt.

Mă implic, da, chiar dacă după 27 de ani trăiți sub comunism îmi sare țandăra cînd aud cuvîntul implicare. Și mă străduiesc să o fac astfel încît comunitatea să devină vizibilă într-un mod pozitiv. Sînt convins că ajută – în primul rînd celor din comunitate, dar și în afară.

Si acum să vedem cum se implică Octavian și Robert la gaypride.ro, și Daniel Mihai la Feed the Gay Generation.