În ajunul paradei răspundem cititorilor la ultima întrebare din acest ciclu: Ce trebuie să știe un gay despre drepturile lui? Răspund, ca de obicei, Daniel Mihai pe blogul Feed the Gay Generation, Robert și Octavian pe blogul gaypride.ro și Pinocchio în cele de mai jos. Cu toții vă urăm un marș plin de voioșie.

* * *

Pinocchio are 46 de ani, își amintește cu plăcere de cei 12 ani ai vieții lui gay de pînă acum, și se gîndește cu aceeași plăcere la urmatorii ani, cu siguranță foarte mulți și în orice caz: pe mai departe gay. Pinocchio a băut o cafea excelentă cu domnu’ Inginer la micul dejun. Cerul e albastru și limpede, după ploaia de azi-noapte aerul e proaspăt, și dacă Pinocchio s-ar cocoța la ultimul etaj și s-ar uita pe fereastră, ar vedea Alpii. Dar Pinocchio nu se cocoață, pentru ca scaunul de la birou este atît de comod și în plus wannabe-secretara lui îi va servi în curînd urmatoarea cafea, de o calitate nicicînd egalată, cum numai secretarele știu să facă și nu spun nimănui.

Acest paragraf este o listă de motive. Motive pentru care Pinocchio nu vrea să se gîndeasca la o anumită listă de întrebari. Uite’asa, nu vrea și pace.

Întrebări, cum ar fi:

Dacă domnu’ Inginer chiar n-o să-și gasească de lucru în timp util și va trebui să ceară ajutor social, înainte să-l primească, întreabă vreun conțopist cît cîstigă Pinocchio și îl pune să-l intrețină pe domnu’ Inginer?

Pot să beneficieze Pinocchio și domnu’ Inginer de înlesniri fiscale, ca oricare alt cuplu, doar pentru că au grijă unul de celalalt de atîta timp și, cine știe, ar putea să vină ziua în care unul va trebui să-l întrețină material pe celalalt?

Daca domnu’ Inginer să zicem că gonește ca nebunu’ pe bibicletă și se întilnește la o intersecție cu un șofer de camion chior care nu-l vede și virează la dreapta peste el și peste semaforul verde (ceea ce n-ar fi pentru prima dată), îi dă cineva telefon lui Pinocchio să-i spună ce s-a întimplat?

Dacă domnu’ Inginer ajunge la spital și Pinocchio află asta într-un fel sau altul, are voie să întrebe cum îi merge? Ah, voie sigur ca are, că doar întrebările nu sînt interzise în Europa democrata, dar va primi un raspuns?

Dacă domnu’ Inginer va fi de fapt dus la cele sfinte, iar pe patul de la reanimare va zăcea un corp cu semnificație exclusiv istoric-sentimentală, păstrat în mișcare de mașinării și furtunuri, și căruia i-ar sta mai bine în doi metri pătrați de liniște eternă, Pinocchio are voie să apese pe buton?

Odată acestea întimplate, va moșteni Pinocchio canapeaua Le Corbuisier a domnului Inginer și toate acareturile? Sau atunci își vor aduce brusc aminte neamurile lui ce mult l-au iubit și vor veni în marș de paradă să contesteze un testament care poate că nici nu există?

Presupunînd că frații și surorile l-au iubit cu adevarat, și pe domnu’ Inginer, și pe Pinocchio, și susțin moștenirea, statul i-ar plati lui Pinocchio, după o gramadă de ani de conviețuire, vreo pensie de urmaș?

Sau poate că lucrurile sînt cu mult mai simple și mai fericite: Domnu’ Inginer și Pinocchio sînt happy together pînă la adînci bătrîneți. Dar chiar și atunci, o asigurare la casa omului nu strică: de sănătate, de despăgubiri, de viață. Vor beneficia ei de tariful pentru cupluri, care e mult mai convenabil?

Sau pur si simplu, dacă vecinii îi vad pe geam pe domnu’ Inginer și Pinocchio cum vin acasă ținîndu-se de mînă și cum se pupă în bucătărie curațînd ceapă și fierbînd sparanghel, fac reclamație la administrație și administrația le reziliază contractul de închiriere, uite’așa, pentru că sparanghelul e o legumă obscenă, are cineva ceva împotrivă?

Dar nu, uite cum strălucește soarele afară, de ce să ne gîndim noi la toate astea acum și să ne stricăm buna dispoziție. Mai e timp și mîine.