Entries tagged with “abstinenţă”.


Moș Pinocchio este departe de a fi ceea ce se cheamă „in the closet“. L-a costat prea multă muncă – în primul rînd cu el însuși – să treacă peste prejudecăți, jene, și alte mofturi, ca să mai binevoiească acum să accepte vreun compromis. Și totuși. Japonia nu e Germania.

La întrebarea lui nerostită, Spartacus (ediția 2002/2003, găsită printr-un fund de bibliotecă) zice:

Homosexual acts are not illegal [in Japan] and also not mentioned in the law. […] The influence of the gay movement outside Japan has accounted for the emmergence in the 90’s of the Lesbian and Gay Parade , the LesBiGay March in Sapporo, as well as the International Lesbian and Gay Film and Video Festival. […] The older generation in Japan continues to be intolerant of gays. Coming out is difficult because of the pressure to get married imposed by the family and society. Many gays are therefore forced to follow a double life style.

Hm. Pe gayromeo, vreo 20 de tipi din zonă, majoritatea japonezi. Unul – cu are britanic, presupuse Moș Pinocchio, dar mai tîrziu tare avea să se mire, căci nici vorbă de așa ceva – zise: Better play stright. All the gays I know here are in the closet.

Re-hmm. Va urma.

Tratamentul homosexualităţii este o chestiune utopică, fără îndoială. Nu există, practic, exemple de oameni care să-şi fi schimbat cu succes orientarea sexuală. În primul rînd, în cazul bisexualilor, nu se poate pune problema despre aşa ceva, practic nu poţi demonstra nicicînd că un/o bisexual/ă nu mai simte atracţie către persoanele de acelaşi sex, doar fiindcă se afişează cu cele de sex opus. Nimeni nu va şti, cu excepţia persoanelor în cauză, exact cum stau lucrurile. În ceea ce priveşte restul “convertirilor” miraculoase, să fim serioşi! La un moment dat, un super specialist din ăsta american – să-mi fie iertat, nu-mi încarc memoria cu chestiuni inutile – luptător declarat pentru apărarea valorilor creştine, dădea drept exemplu întru susţinerea teoriei sale cu vindecarea cazurile a doi bărbaţi: unul se călugărise, celălalt se căsătorise şi făcuse doi copii. Acum, e inutil să demonstrez că simplul fapt de a te căsători şi a avea copii nu înseamnă că ai şi o viaţă sexuală care să te facă fericit! Dumnezeu ştie că sunt multe cazuri în care împlinirea sexuală nu există într-o căsătorie, fie ea şi între două persoane perfect straight. Cît despre călugărit, păi cum ne demonstrează asta că omul în cauză s-a vindecat de homosexualitate? Abstinenţa sexuală este o opţiune, de acord, dar nu demonstrează decît că a renunţat să se bucure de sex, nu şi că atunci cînd visează că face sex din nou nu o face tot cu un bărbat!

Evident, personal nu cred că suferim de vreo boală, deci nu e nimic de vindecat, decît, poate, implicaţiile psihologice pe care respingerea socială, discriminarea, necesitatea de a trăi o viaţă mai ascunsă etc le determină. Dar asta e cu totul altă poveste şi, în plus, respinşi, discriminaţi sunt şi alţi oameni, pe motive cu totul diferite de orientarea lor sexuală. De fapt, acordarea de drepturi este singura problemă, de aici apare şi retincenţa socială. Iar asta s-a petrecut în diferite etape ale dezvoltării societăţilor umane şi cînd era vorba de alte drepturi, precum votul universal, de exemplu.