Entries tagged with “Estul salbatic”.


O știre care pare să fi trecut neobservată: În landul german Hessen (al cărui oraș reprezentativ este Frankfurt/Main), Comitetul pentru Drept și Integrare al Parlamentului (Rechts- und Integrationsausschuss des Hessischen Landtags) a votat în unanimitate pentru reabilitarea victimelor paragrafului 175, fosta lege germană care incrimina homosexualitatea.

Cum scriam mai demult, acest paragraf a fost adoptat în 1872 și întărit cu pedepse mai drastice în 1935. În Germania Democrată, s-a revenit la forma inițială în 1950; la sfîrșitul anilor 50 s-a renunțat la pedepsirea relațiilor homosexuale între adulți, iar în 1988 paragraful a fost desființat în totalitate. În Germania Federală, paragraful 175 a rămas timp de două decenii la forma de pe timpul lui Hitler; a fost reformat în 1969 și 1973, formă în care erau pedepsite relațiile homosexuale cu băieți sub 18 ani și cu fete sub 14 ani. Abia în 1994 a fost desființat paragraful 175 în totalitate pe teritoriul german reunificat. Numărul victimelor acestei legi se apreciază la 140.000.

Parlamentul landului Hessen „își cere iertare pentru urmărirea penală a cetățenilor homosexuali, care au fost afectați în demnitatea lor umană, în posibilitățile lor de realizare și în condițiile lor de viață”. Această declarație se dorește a fi un impuls pentru continuarea procesului la nivel federal.

 

Traducere de Pinocchio N. Collodi după o știre de la http://www.blu.fm, completată cu informații din Wikipedia

Moș Pinocchio este departe de a fi ceea ce se cheamă „in the closet“. L-a costat prea multă muncă – în primul rînd cu el însuși – să treacă peste prejudecăți, jene, și alte mofturi, ca să mai binevoiească acum să accepte vreun compromis. Și totuși. Japonia nu e Germania.

La întrebarea lui nerostită, Spartacus (ediția 2002/2003, găsită printr-un fund de bibliotecă) zice:

Homosexual acts are not illegal [in Japan] and also not mentioned in the law. […] The influence of the gay movement outside Japan has accounted for the emmergence in the 90’s of the Lesbian and Gay Parade , the LesBiGay March in Sapporo, as well as the International Lesbian and Gay Film and Video Festival. […] The older generation in Japan continues to be intolerant of gays. Coming out is difficult because of the pressure to get married imposed by the family and society. Many gays are therefore forced to follow a double life style.

Hm. Pe gayromeo, vreo 20 de tipi din zonă, majoritatea japonezi. Unul – cu are britanic, presupuse Moș Pinocchio, dar mai tîrziu tare avea să se mire, căci nici vorbă de așa ceva – zise: Better play stright. All the gays I know here are in the closet.

Re-hmm. Va urma.

Am găsit linkul aici — mulțumim!

LATER EDIT: Discuția s-a aprins pînă la urmă aici.

– Trenul era plin de băieți tineri și frumoși, povesti Moș Pinocchio cu o voce dulce și nevinovată, care nu prevestea nimic bun. Ce păcat că nu mai mergem azi la Erfurt, ne-am întîlni precis cu ei acolo. Leni Riefenstahl și-ar linge degetele: Înalți, bine făcuți, blonzi, ochi albaștri…

Diotima protestă cu toată energia ei de fostă profesoară. Mai mult decît atît, de fostă dirigintă. Superlativ absolut: de fostă profesoară și dirigintă a lui Moș Pinocchio. E mult de’atunci, dar unele lucruri pur și simplu nu se schimbă cu timpul.

Motivul protestului nu era atît subtextul erotic, cît prezența lui Jackie O., gazda Diotimei, o încîntatoare doamnă cultă, educată, rafinată și fără îndoială milionară, judecînd după apartamentul somptuos dintr-o vilă istorică de la Weimar, printre ai căror proprietari și musafiri obișnuiți se numărase cîndva și grupul Bauhaus. Desigur că același gust rafinat fusese cauza conflictului aproape armat dintre Jackie O. și vecina bavareză care tinuse neapărat să-și expună piticii de grădină în grădină, unde altundeva. Argumentul disonanței stilistice nu avusese efect, și nu ne vom mira, căci la urma urmei fiecare Șosea Ștefan cel Mare trebuie să aibă o mamă, și orice oraș trebuie să aibă o Șosea Ștefan cel Mare. Pînă și Weimar, hélas.

– Unul mai frumos ca altul, își continuă Moș Pinocchio netulburat romanțul. Părul blond și foarte, foarte scurt, ochii albaștri, un contrast ah foarte chic cu hainele negre și ghetele de parașutist. Unii din ei aveau și steaguri. Nu, n-am văzut ce scria pe ele, că erau făcute sul, dar văd cu ochii minții inițialele N, P și D. Probabil că o se le vedem și diseară la televizor. Indignarea moralizatoare a Diotimei se transformă în îngrijorare maternă. Cum, nu știai că se întîlnesc în fiecare an de 1 Mai și la Erfurt?

Ceva mai tîrziu, urcîndu-se în tramvai, Moș Pinocchio remarcă gestul bărbatului din fața lui, între două vîrste, decent îmbrăcat, care, trecînd pe lîngă coșul minuscul de gunoi de lîngă ușă, extrase o sticlă goală de bere și o băgă în buzunar.

– Orișicît, comentă domnu’ Inginer sec, sînt opt cenți garanție.