Entries tagged with “Activism”.


...care merită ascultată:

http://youtu.be/A8JsRx2lois

O știre care pare să fi trecut neobservată: În landul german Hessen (al cărui oraș reprezentativ este Frankfurt/Main), Comitetul pentru Drept și Integrare al Parlamentului (Rechts- und Integrationsausschuss des Hessischen Landtags) a votat în unanimitate pentru reabilitarea victimelor paragrafului 175, fosta lege germană care incrimina homosexualitatea.

Cum scriam mai demult, acest paragraf a fost adoptat în 1872 și întărit cu pedepse mai drastice în 1935. În Germania Democrată, s-a revenit la forma inițială în 1950; la sfîrșitul anilor 50 s-a renunțat la pedepsirea relațiilor homosexuale între adulți, iar în 1988 paragraful a fost desființat în totalitate. În Germania Federală, paragraful 175 a rămas timp de două decenii la forma de pe timpul lui Hitler; a fost reformat în 1969 și 1973, formă în care erau pedepsite relațiile homosexuale cu băieți sub 18 ani și cu fete sub 14 ani. Abia în 1994 a fost desființat paragraful 175 în totalitate pe teritoriul german reunificat. Numărul victimelor acestei legi se apreciază la 140.000.

Parlamentul landului Hessen „își cere iertare pentru urmărirea penală a cetățenilor homosexuali, care au fost afectați în demnitatea lor umană, în posibilitățile lor de realizare și în condițiile lor de viață”. Această declarație se dorește a fi un impuls pentru continuarea procesului la nivel federal.

 

Traducere de Pinocchio N. Collodi după o știre de la http://www.blu.fm, completată cu informații din Wikipedia

GayFest 2011

Simplu: Aplicăm principiul de nediscriminare și în interiorul comunității. Dacă gayii și lesbienele trebuie reprezentați în egală măsură la paradă, atunci schimbăm numele parăzii din doi în doi ani din „Christopher Street Day” în „Christina Street Day”. Că strada cu pricina nu se chema așa, asta nu contează. „Emancipatele dreacu’”, comentează cineva. Ziarele din München jubilează cu litere de’o șchioapă.

Papa Benedict și-a anunțat sosirea la Berlin pentru data de 9 iunie 2011, cînd va vorbi și în fața Bundestagului. Gruparea „Der Papst kommt” („Vine Papa”) protestează împotriva politicii lui sexuale. Ralf König a desenat afișul de mai jos.

Am găsit aici (mulțumim!) un articol de pe situl Europei Libere, pe care îl recomandăm spre citire și readucere aminte. Fără alte comentarii decît că Paul Cameron este cel despre care scriam aici și că, ia te uită, Cameron a ținut o prelegere studenților mediciniști la Chișinău.

Nu e nimic nou că în România grupările de extremă dreaptă își ascund homofobia (ca și cînd nu s-ar vedea) sub pretextul salvării familiei. A fost totuși o noutate pentru mine să constat același lucru în Moldova. Mulți încearcă să demonstreze că acceptanța homosexualității și a homosexualilor nu este un pericol pentru familie. Hai să lăsăm asta pentru moment, și să exersăm punctul de vedere complementar. Cine are de cîștigat din homofobie?

Au trecut deja cîția ani buni de cînd comerțul și politica, două domenii de activitate strîns legate unul de altul, au descoperit comunitatea gay drept grup țintă. Comerțul încearcă (și nu fără succes) să le vîndă tot ce se poate, iar politica încearcă (idem) să cîștige voturi.

Se poate și invers. Comunitatea gay nu s-a format singură. Odată cu ea – și cu vizibilitatea ei crescîndă – s-a format în mod firesc și comunitatea anti-gay (unul din multele exemple fiind mișcarea ex-gay). Este vorba de o categorie de cetățeni (adică de potențiali alegători) cu un nivel de educație sub medie. Carențele de educație duc, se știe, la conservatorism, naționalism, șovinism, homofobie etc. Ce să facem acuma, să le facem noi educația? Nuuuuuuuuu. Nu putem și nu vrem: Mai bine îi lăsăm așa cum sînt, că sînt mai ușor de manipulat politic, și facem ceva ca să le cîștigam voturile. Ce? Foarte simplu, ne declarăm împotriva homosexualilor.

Concluzia: Argumentul salvării familiei, folosit în multe țări europene și americane împotriva homosexualității, nu este altceva decît un pretext. De fapt, grupările de extremă dreaptă care se servesc de el nu au interesul să salveze familia. Ele au descoperit homofobia drept capital electoral și nu vor decît să cîștige niște voturi în plus. Asta e tot.

Da, contează. Aceasta este povestea schimbării unui punct de vedere.

Discutam deunăzi cu Blegoo. Și ziceam undeva: Mi-e indiferent cum i se spune unui cuplu gay legalizat, principalul e să aibă aceleași drepturi ca un cuplu marital tradițional. Blegoo mi-a adus prompt un exemplu, de altfel foarte pertinent, care mi-a luat ceva timp ca să-l înțeleg. Într-un articol din The Telegraph era vorba de Islanda, în care parteneriatul civil gay avea aceleași drepturi în fața legii ca și un cuplu căsătorit și totuși legea s-a mai schimbat o dată, abolind și diferența de nume. De ce? Blegoo consideră asta o ipocrizie (nici acum n-am înțeles de ce, dacă totuși am înțeles corect la ce se referea acuzația), și mi-a trebuit și mie un timp de gîndire.

Exemplul edificator a venit de la Wannabegay. Care zice: Cînd dau concurs să mă angajez undeva, și îmi trimit CVul acolo, în CV scrie „parteneriat civil”, și gata discriminarea. Adică: Ștampila se pune, ca triunghiul roz purtat la rever, în actele cele mai importante și chestia sare în ochi ca „altceva”. Drepturile egale mai trebuie și aplicate în mod egal, numai așa se ajunge la o reală egalitate a șanselor. O denumire diferită duce, foarte probabil, la diferența de șanse, și asta contravine democrației. Și să nu uităm dreptul la viață privată și inviolabilitatea intimității.

„This house believes that gay marriage should be legal”, scrie The Economist, și același lucru l-am putea scrie și pe bannerul acestui blog. Cu accent pe aspectul formal: Pentru o reală egalitate nu numai în drepturi, dar și în aplicarea acestor drepturi, pentru egalitate în șanse adică, uniunea civilă între parteneri de același sex va trebui numită căsătorie și nu altfel.

Cu mulțumiri lui Blegoo pentru materialul argumentativ care m-a ajutat să-mi clarific punctul de vedere. (Chiar dacă, hihihi, nu asta i-a fost intenția.)

The Economist publică un articol-dezbatere pe care îl considerăm reprezentativ pentru controversa pro/contra căsătoriei homo, și îl recomandăm tuturor. Dezbaterea fiind între timp încheiată, concluzia este „ This house believes that gay marriage should be legal.“

Pe urmă, Blegoo și Pinocchio discută împrăștiat, puțin la Blegoo acasă, puțin pe Jurnalul domnului Inginer. Ne-am gîndit că ar fi bine și potrivit proiectului pinKpong să oferim aici locul pentru discuție.

Discuția a ajuns la momentul în care Pinocchio întreabă:

  • Lobbyul gay cere drepturi egale pentru cuplurile homo; Blegoo susține că cere mai multe drepturi decît cuplurile hetero. Care sînt, atunci, drepturile în plus pe care le cer gayii?
  • Ce înseamna acel „mai“ de la „[gayii] să nu mai facă nimic în public“?

Așteptăm continuarea.