Entries tagged with “Provocare”.


O fantezie tragică cu variațiuni în stilul lui Vlad Stroescu. Se dedică Tapirului, care a ținut cu spaniolii.

Decorul: Bazinul Olimpic dintr-un mare oraș german. În fundal, muntele Olimpic, înalt de 50 de metri și construit între 1947 și 1958 din moloz de la demolări. Mai departe, Alpii bavarezi în poză kitsch. Costume de cowboy cu camași pepite, pantaloni din piele de antelopă pînă la genunchi și pană de capră neagră la pălărie. În rolul lui Jack Twist, Moș Pinocchio, căruia i-a plăcut întotdeauna să se prezinte drept victimă a exceselor fotbalistice. În rolul lui Enis del Mar, Domnu’ Inginer, obosit de navetă. Și cu Colombina, ca întotdeauna, în rolul Nevestei Înțelepte.

Prolog 1: Jack pleacă de la birou și încearcă să se urce în metrou. Mase de fani tineri cu sticle de bere, deja alcoolizați, debordînd de entuziasm. Mulți trîmbițează din vuvuzele, cîțiva mai leneși dau drumul la megafoane cu înregistrare digitală. Transpirația curge. Prin ochelarii de distanță ușor aburiți, fanii intrați la grămadă arată ireal de clar. Prolog 2: Jack răsuflă ușurat urcînd scările. Liniște suspectă. Jack merge pe drumul de bicicletă. La intersecția cu cîteva străzi mai mari, semaforul e roșu, dar nu trece nici o mașină. Jack se uită nedumerit și merge mai departe. În fine, își leagă bicicleta la intrarea bazinului Olimpic și intră.

Scena 1: O oră și jumătate mai tîrziu (data de 7.7.2010 și ora sînt arătate cu insistență, ori de cîte ori există vreun pretext), Jack iese vizibil obosit dar foarte mulțumit de la bazin și începe să-și dezlege bicicleta. Pe lîngă el trec hoardele de fani în cea mai desăvîrșită liniște. Unul singur cîntă la vuvuzelă marșul funebru din sonata în si bemol minor de Chopin. Cîțiva fani își dezleagă și ei bicicletele alături de Jack. Tăcerea devine penibilă.

Jack [jovial, pe ton de conversație englezească]: Ei, și care a fost scorul?

Fanii îi aruncă priviri crunte.

Scena 2, în weekend: Enis, îndurerat.

Nevasta Înțeleaptă [ton amar à la Olga Tudorache]: …și cînd a dat să se urce pe bicicletă, a văzut că era pe jantă. Și-a scos din rucsac pompa… [înnăbușindu-și un hohot de plîns] Știi, avea întotdeauna o pompă la el. [Enis își imaginează gestul, Nevasta își suflă nasul cu putere.] Și atunci a explodat cauciucul, l-a lovit în nas, și pînă cînd a ajuns salvarea la el printre hoardele de fani de la public viewing, a murit înecat în propriul lui sînge.

Secvențe mitraliate de flashback: Jack se străduiește să nu rîdă, dar fără succes. Fanii îi aruncă priviri și mai crunte. Jack se tăvălește pe jos, rîzînd în hohote. Cîțiva fani furioși se îndreaptă spre el. Hoarde de fani în prim-plan. Înregistrarea istorică, veche și hîrîită, cu prezentatorul de radio neamț din anii 50 zbierînd scos din minți peste un stadion în delir: Gol!!! Gol!!! Gol!!! Gol!!! Goooooool!!! Jack zăcînd pe asfalt, lîngă biciclete, cu fața plină de ketchup. Alături, cauciucul negru și o dîră lichidă roșie lîngă umărul lui Jack în tricou galben.

Final: Enis, în fața dulapului deschis. Pe ușă atîrnă tricoul galben, slipul și ochelarii de înot cu dioptrii ai lui Jack. Un bilet de întrare cu vedere spre muntele Olimpic și bazinul de înot, prins într-o piuneză.

Enis [murmură cu lacrimi în ochi, atingînd cu degetul biletul de intrare]: Trăim într-o Europă democratică, nu-i pasă nimănui cu ce echipă ții… atîta timp cît nu află nimeni… și nu deranjezi pe nimeni… dar de cîte ori să-ți spun, Jack… sănătatea… riscurile… [cu voce stinsă]: Oh Jack, îți jur…

Distribuția, în formatul Jurnalului American de Sociologie.

Nu se mai știe exact de ce, dar trebuie să fi fost o asociație de idei pur sonoră. În timp ce domnu’ Inginer citea cu voce tare la culcare un capitol din Herta Müller, Moș Pinocchio exclamă fără nici o legătură:

– Popopuppe!

Cutia cu mîner o identificase drept recipient pentru un instrument muzical. Ce fel de instrument și cu ce fel de sonoritate, aici era ceva mai greu, probabil ceva pîrțîit și grav ca o tubă, de exemplu. Și întrebase cu voce tare ce-i acolo.

– Popopuppe, răspunsese Flo ca și cînd nimic pe lume nu ar fi fost mai firesc.

Din perspectivă strict lexicală era vorba de o papușă (Puppe în germană, desigur de la francezul poupée) în formă de popou (Popo, tot în germană, cine mai știe de unde). Din perspectivă utilitară, obiectul în cauză era înzestrat cu un anus interschimbabil. Așa cum același model de mașină poate avea mai multe tipuri de eșapament, păpușa avea patru prostate diferite, una de formă și consistență normale, celelalte trei reproducînd diverse anomalii cu nume exotice pe care nimeni nu se va bucura să le citească aici.

Cum se folosea acea Popopuppe am văzut întînplător într-un Dame Edna Show. După ce Jane Fonda îi sunase la ușă și nu vrusese să-i deschidă (venise la serată în costum de aerobic), după ce îl lăsase pe Larry Hagman alias J. R. Ewing să cadă printr-o trapă deschisă neașteptat sub el pe scenă (aruncase cu dolari prin sală) și își pusese dobermanii să o fugărească pe Imelda Marcos („She’s wearing my shoes!”), îi arătase unui musafir la fel de faimos cum se face un control de prostată. Își unsese degetul mijlociu de la mîna dreaptă și îl înfipsese cu vreo jumătate de metru avînt în Popopuppe, răsucindu-l apoi în toate direcțiile cuvenite. Scrîșnind din dinți și silit de împrejurări, oaspetele consimțise să repete operația conform modelului, moment în care Dame Edna trăsese o perdea arătîndu-i un figurant cu talie și pilozități de maimuță antropoidă care își punea posteriorul dezgolit la dispoziție.

– Iar ai ieșit cu Popopuppe la plimbare? chicotise Moș Pinocchio revăzînd cutia cu mîner.

– Iar?! ridicase Flo din sprîncene. Ultima dată am adus-o exact acum șase luni.

– Serios? se mirase sincer și ușor abătut Moș Pinocchio. Cum trece timpul…

Să-i povestească toate astea domnului Inginer ar fi însemnat să se piardă o jumătate de noapte în hăhăieli urmuziene. Nu că domnu’ Inginer nu ar fi știut poveștile. Le mai auzise de un număr suficient de mare de ori și tot așa le-ar mai fi ascultat încă o dată, contribuind și el cu vreo absurditate pe măsură. Dar timpul trecea dintr-o dată atît de repede, încît Moș Pinocchio renunță la explicații și i se cuibări la umăr ascultînd. Iar domnul Inginer citi mai departe din cartea despre oameni cu frunze și oi cu picioare roșii.

Posteriorul meu cel mic, rotund și tare ca un măr, numai bun să muști din el, mi-a devenit un mare dezavantaj, scria un tînăr domn (fără îndoială heterosexual) cu alte cuvinte dar în același sens. Toți bărbații de acolo au început să-mi faca curte. Drept care sentința: patru stele din cinci, cu mențiunea puțin cam (prea) gay.

Era vorba de Café Anal, Berlin, Muskauerstrasse 15.

Asta pentru cititorii noștri cu ochi de șoim care au remarcat că Pinocchio a încadrat articolul precedent în categoria omonimă, inaugurînd-o totodată. Vă așteptăm să continuați seria. Și ceilalți, fără ochi de șoim? Și ceilalți, bunînțeles.

În altă ordine de idei, Café Anal este una din legendele scenei gay din Berlin, ea însăși legendară în felul ei. Nu se știe dacă există, dacă mai există, dacă a existat vreodată. Cert e că a lăsat urme în Internet, ceea ce nu dovedește nimic. Absolut nimic.

Si pentru ca Pinocchio este intr-o vacanta prelungita, cred ca am putea sa discutam despre…vacanta! De ce nu? Cum ne va influenta vacanta “restul” de zile ce vor urma pana la urmatoarea …vacanta, nu? :-) Ce face omu in vacanta? Se gandeste la probleme? Incearca sa se rupa de probleme, discutii, stres? Sau reuseste sa se gandeasca cu adevarat, in “LINISTE”, la tot ceea ce il pasioneaza cu adevarat?

Ce am facut eu? Am muncit in august cand toata lumea era in vacanta si m-am bucurat de lipsa oamenilor (a se citi masinilor) din trafic si m-am dus in vacanta, pe insula relativ pustie de englezi “zgomotosi si fantezisti” (nu, nu am fost in Anglia). Si am reusit sa stau 10 zile fara televizor si telefon si aproape si fara internet (o singura si timida tentativa de emailing).

Voi?

In tineretea lui, Pinocchio a luat parte la un curs de NLP si a aflat cu mare uimire cum se poate observa la ce se gindeste cineva observindu-i miscarile ochilor. Dar luati aminte!! le-a spus profesoara, sa nu va duceti acuma acasa la prieten-prietena si sa-i spuneti: Stiu la ce te-ai gindit, si anume la altceva decit mi-ai spus pentru ca te-ai uitat in dreapta-sus in loc sa te uiti in stinga sus incercind sa-ti aduci aminte. (Cum ca adica amintirea era una inventata.)

Era o profesoara cit se poate de rezonabila: Asta e o greseala tipica de incepator.

O greseala pe care am facut-o cu toata convingerea (zise Pinocchio): Tocmai citesc “Cum sa vorbim cu fundamentalistii fara sa ne pierdem noi insine uzul ratiunii” si sint atit de entuziasmat de ea, incit nici n-am citit-o pe jumatate ca am si simtit nevoia sa aplic ce citisem. Am aplicat aici. Si mi-am incasat rasplata tot acolo.

Probabil ca “riscurile si efectele secundare” ale metodei sint explicate in jumatatea inca necitita, heh.

Aseara, Pinocchio a fost prezent la o prelegere pe tema educatiei pacifiste (peace education) a profesorului Gavriel Salomon de la Universitatea din Haifa. Nu se stie exact care au fost motivele lui de renunta pentru moment la compania domnului Inginer si de a-si petrece seara ascultind povesti despre o tema care ii era oarecum straina; cert este ca nu s-a dus acolo cu prea multa tragere de inima. Ascultind totusi explicatiile profesorului Salomon, i s-au parut din ce in ce mai interesante, unele din ele avind remarcabile puncte comune cu meciurile noastre de pinKpong. Si iata, a avut amabilitatea sa ne puna la dispozitie citeva din notitele dumnealui, anume partea pe care o considera relevanta pentru discutiile de fata.

Baza conflictelor de durata:

  • Fronturile sint strinse si compacte, grupele implicate au coeziune interna ridicata si incearca de pe aceasta pozitie sa demonstreze lipsa de legitimitate si umanitate a partii adverse.
  • Informatiile referitoare la conflict sint manipulate in mod polarizat, “bunker-like” si transpuse in naratiuni colective puternic persistente.

Obiectivelor educatiei pacifiste (peace education):

Obiectivul central: De acceptat legitimitatea naratiunilor colective ale “celorlalti”. Obiective partiale:

  1. De constientizat rolul personal in conflict, printre altele observind ambele perspective asupra conflictului si dezvoltind o identitate mai complexa (“noi sintem grozavi, dar…”).
  2. De dezvoltat empatie pentru suferintele si temerile “celorlalti”, incercind intelegerea rationala ca si emotionala a “partii adverse”, umanizind, reducind stereotipiile.
  3. De dezvoltat atitudini, forme de comportament si deprinderi pasnice.

Bariere in calea educatiei pacifiste:

  • La nivel individual, cunostintele legate de atitudinile negative sint mai numeroase decit cele legate de atitudinile pozitive.
  • Atitudinile sint legate de mindrii personale (ego).
  • Din atitudinile in cauza rezulta forme de comportament actuale si repetate.

Asteptam acum cu interes opinii despre aplicabilitatea acestor aspecte in contextul nostru.

Dragi prieteni, sintem incintati de contributiile voastre si de discutia inceputa, de la care, ca sa fim sinceri, nu ne asteptam la o asemenea intensitate “din prima”.

Consemnam ca pe o realizare faptul ca prin cele 30 de comentare ale voastre de pina acum am adunat deja mult material semnificativ. Ne gindim, pe de o parte, la linkurile Tapirului, pe de alta parte la povestiri cum este cea a lui silent-angel. (Mai erau si altele.)

Intentia noastra – altfel spus, ideea de baza a proiectului pinKpong – este de a prelucra materialul in felul urmator:

  1. extragem afirmatiile despre gayi (in forma “Gayii sint/au/fac XXX”, unde XXX probabil ca va fi un singur cuvint cheie)
  2. le trecem in pinKpong wiki (fiind vorba de un singur cuvint cheie, se poate ordona ca in orice wiki)
  3. adaugam la pagina respectiva de wiki o serie de explicatii cum ar fi: exemple de fapte concrete, ce fel de argument este (stereotip? pozitiv/negativ? homofob?) si care ar fi contraargumentele adecvate.

Am incercat sa facem asta in articolul din pinKpong wiki despre provocare. Acest text are nevoie inca de multe completari, si mai ales de exemple de situatii concrete. Va invitam!

Avem in primul rind o problema organizatorica: Echipa pinKpong, in formula sa actuala (vedeti in blogroll pe Muumipeikko si pe Pinocchio, mai sint insa si alti citiva care nu s-au hotarit daca si in ce forma sa-si faca aparitia publica) are o capacitate limitata de prelucrare a materialului. O vom face atit cit ne permite timpul; de asemenea, incercam sa o facem astfel incit participantii si vizitatorii sa inteleaga ce rezultat dorim sa obtinem. Ii vom ruga pe toti cei care ne citesc sa contribuie la aceasta activitate comentind si completind cele scrise de noi.

Mai avem o problema: Inca nu stim cum trebuie sa arate in amanunt situl, adica blogul si mai ales wikipedia (“sacul cu mingi”) si arhiva (“sacul cu povesti”, pe care nu l-am deschis inca). Nu ne ramine decit sa incercam asa cum credem noi ca e mai bine, si sa vedem cum functioneaza. Se intelege de la sine: Comentariile voastre vor fi si aici de mare ajutor.